Monografia comunei Radovanu!

 

 

1. ASEZAREA GEOGRAFICA SI LIMITE
            Comuna Radovanu este asezata in partea de sud-est a Romaniei, in judetul Calarasi, la intersectia coordonatelor de 24° 10' longitudine estica si 44° 13' latitudine nordica. Aceasta se aflǎ în Lunca Argesului, pe malul drept al acestuia. Localitatea se gaseşte la 18 km de orasul Olteniţa şi 47 de km de Bucureşti si are urmatorii vecini:
• Nord - sat Crivat, comuna Budesti;
• Est - sat, comima Soldanu;
• Sud - sat, comuna Chimogi;
• Sud-vest - sat, comuna Cascioarele;
Din punct de vedere teritorial administrativ, comuna Radovanu este formata din satul Radovanu şi satul Valea Popii iar în cadrul judeţului Cǎlǎraşi se aflǎ situata in extremitatea vestica. Sus
1.1.  EVOLUTIA GEOLOGICA
Studiul asupra acestei zone apartine în întregime reliefului de lunca si campie -
Campia Burnazului - ce face parte integranta din Câmpia Românǎ.
Aspectul major al regiunii este acela al unei câmpii ce se înclina usor atat de la vest la est cat si pe directia nord-sud. Pe marginea sudica a Burnaşului de est fiind mai ridicatǎ unde se remarcǎ prin cotele cele mai inalte: 91,5 m altitudine absoluta la vest de Baneasa si 75 m la Radovanu. In limitele Burnaşului de est, terasele nu apar continuu. De la Daia spre est Lunca Dunarii se largeste treptat spre nord, fiind dominata direct de Burnaş printr-un abrupt de aproape 70 m. De la Prundu insa reapare mai intai o terasa mai inalta, terasa Greaca, iar mai departe catre Chirnogi, inca doua nivele mai joase, Cascioarele si Chirnogi cu altitudine de 31-33 m şi prezintǎ ultima treaptǎ de relief sculptata în cadrul Burnaşului de est fîind dezvoltatǎ între localitǎţile Valea Popii (care apartine comunei Radovanu) şi Chirnogi. Dupa toate probabilitatile nu corespunde nici uneia din terasele Dunǎrii fiindcǎ este situata la 52-53 m altitudine absolutǎ şi mai sigur a fost sculptata de Argeş. Sus

Din punct de vedere genetic, Campia Românǎ a rezultat în urma proceselor de acumulare într-o zona cu caracter subsident pe un fundament cretacic apartinând Platformei Moesice. Cretacicul prezinta o înclinare de la sud spre nord, cât şi de la vest la est, fiind la zi in Podisul Prebalcanic, intalnindu-se imediat sub aluviunile Dunǎrii în albia fluviului la Olteniţa, afundandu-se la 900-1000 m la Bucuresti.
Soclul cristalin era consolidat sub formǎ de platformǎ înca de la începutulpaleozoicului (acum 500 mil. ani) cand a fost nivelat putemic de eroziune într-o campie de tip pediplena. În timpul orogenezei hercinice acest soclu se scufundǎ şi peste el s-au depus formatiuni ale carboniferului (inferior si mediu) atmse in forajele de la Soldanu la 1750 m.
În timpul miscarilor kimerice se instaleaza Marea Triasica. Se depun sedimente groase de gresii, calcare, conglomerate, marne. Acestea au în zona Bucurestiului grosimi de peste 1000 m, dar se reduc considerabil la nord si sud. Sus
In urma miscarilor laramice întreaga platformǎ a fost exondata si supusa pleneplemzariim tot timpul paleogenului. Aceasta suprafata de eroziune, numitǎ de D.Paraschiv (1966) peneplena moesica si de P. Cotet (1967) peneplena valahǎ "constituie un important punct de reper în evolutia paleogeografîca a Campiei Romane, separand ciclul paleotectonic de cel neotectonic" (P.Cotet,1967).
De la acest reper tectonic stratigrafîc, coloana de deasupra este alcatuitǎ din formatiuni neogene şi cuatemare, cu unele discontinuitǎti, ceea ce indica faze cand teritoriul a fost exondat şi astfel au lipsit condiţiile de sedimentare.
Formaţiunea cea mai caracteristica, care umple spatiul dintre cretacic si suprafata scoartei terestre, este de varsta pliocena, alcatuita din calcare marnoase, argile si nisipuri. Lacul pliocen, cu ultima fazǎ levantinǎ este cel în care s-au depus formaţiunile fluvio-lacustre ce caracterizeaza coloana litologica imediat sub depozitul loessoid. Formaţiunile cuatemare care acopera pe cele pliocene, sunt alcatuite din pietrişuri, nisipuri, argile şi alte depozite loessoide.
Analizând profilul geologic pe latura estica a Campiei Burnasului se deosebesc loessul cu grosimi de 10-15 m, profil realizat la Radovanu, Mironesti si Valea Popii (Fig nr.2).
Sub raport litologic, stratele de Fratesti sunt alcatuite din pietrişuri, nisipuri si argile de varsta pleistocen inferior peste care urmeaza depozitele loessoide cu grosimi 15-20 m de varsta pleistocen mediu.
Lunca Argesului se desfasoarǎ şi pe mosia comunei Radovanu. Din punct de vedere litologic, lunca este alcatuita din depozite recente, argiloase, nisipoase, rezultate din actiunea de transport şi depunere a Argesului.
Dimensiunile  pietrişurilor depasesc foarte rar 2-3 cm, gradul de rulare al pietrişurilor fiind destul de avansat. Textura aluviunilor Argeşului prezintǎ o stratificare ritmica datoritǎ factorilor climatici. Orizonturile aluvionare încep în baza prin elemente grosiere (pietrişuri cu nisipuri) şi trec gradat spre partea superioara în nisipuri şi luturi nisipoase şi argiloase. Vârsta patului aluvionar aste precuatemara (levantin), ca urmare Valea Argesului a început în cuatemar. Sus
1.2. RELIEFUL
Pe teritoriul luat în studiu, relieful este reprezentat prin campul înalt al Burnaşului orientat pe directia vest-est, cu altitudini cuprinse între 70-80 m, cu altitudme maximǎ Dealul Radovanului 83,8 m, şi Lunca Argesului care prezintǎ altitudini de 25-28 m, purtând denumirea localǎ de lunca Radovanului..
Fruntea câmpului prezintǎ pante cuprinse între 30-60 grade, terenul intrand în categoria celor foarte puternic înclinate. Clima prin regimul precipitaţiilor impune diferentieri anuale în desfasurarea proceselor de versant.
Formatiunile pleistocene sunt alcatuite din depozite loessoide corespunzǎtoare câmpiei propriu-zise iar la contactul câmp-lunca formaţiunile pleistocene sunt reprezentate alaturi de depozite loessoide de complexul mǎrnos (marne şi argile cu intercalaţii de nisipuri).

2.  CARACTERISTICI CLIMATICE
2.1. Factorii genetici ai climei
• Factorii radiativi
Toate procesele fizice, chimice si biologice de la nivelul suprafeţei terestre si din atmosfera sunt determinate de energia radianta a soarelui. Radiaţia globala este determinata de unghiul înǎlţimii soarelui deasupra orizontului şi de particularitǎţile suprafeţei solului.
Cele mai mari valori ale radiaţiei globale sunt înregistrate în intervalul aprilie-septembrie, cu un maxim în luna iulie, iar iarna cele mai coborâte valori se înregistrează în intervalul octombrie-februarie, cu un minim în luna ianuarie. Cele mai ridicate valori din timpul verii ajung la 120 kcal/cm2 /an.
Radiaţia globala este în legătura cu durata de strălucire a soarelui, care este în jur de 2100 ore dar este influenţatǎ de distribuţia nebulozitǎţii. Sus
Factorii dinamici
Vara, timpul senin, uscat si călduros este determinat de valorile ridicate ale bilanţului radiativ si de masele de aer tropical uscat din sud sau de masele de aer continental uscat si fierbinte din est. Aici este prezent Crivǎţul care bate din Nord Est si Est, cu efecte negative asupra solului, deoarece spulbera zăpezile si mareşte evaporarea in timpul lunilor secetoase.

Factorii fizico-geografici
Relieful constituie prin orientare, altitudine sau declivitate un factor deosebit de important ducând la modificări climatice. Insusirile altimetrice si litologice ale reliefului, precum si orientarea văii Dunării vest-est precum si de expunerea sudica a teraselor uşor dispuse în pantǎ face ca relieful sa se incadreze în categoria şesurilor de tipul câmpiilor de loess, cu forme netede, uşor înclinate şi ondulate, cu energie redusǎ şi altitudini joase.
2.2. Particularitǎţile principalelor elemente climatice
Pentru caracterizarea principalelor elemente climatice s-au utilizat datele Staţiei meteorologice din oraşul Olteniţa; perioada luatǎ în studiu fiind cuprinsa între anii 1984-2004. Sus

Regimul temperaturii aerului
Datele pe care le prezint în tabelele următoare şi reprezentate grafic, ne indica o creştere a temperaturii din a doua decada a lunii ianuarie de 4,3° C pânǎ în a doua decada a lunii iulie cu valoare medie de 23,2° C, după care scad din nou.
a)Temperaturi medii lunare multianuale
Amplitudinea termica multianualǎ este de 25,4°C, valori care reflecta caracterul continental al climei. Circulaţia maselor de aer se face destul de rapid, de ea depinzând temperaturile medii zilnice foarte variate. Durata intervalului cu temperaturi medii zilnice mai mari sau egale cu 10°C depaşeste 200 de zile. Frecvenţa medie anuala a zilelor de varǎ cu temperaturi maxime mai mari sau egale cu 25° C este de 100-115 zile, iar fecvenţa anuala a zilelor tropicale cu temperaturi maxime mai mari sau egale cu 30°C este de circa 40 zile, (Tabelul nr.l). Sus
Tabelul nr. 1 Temperaturi medii lunare si multianuale ale aerului Staţia Olteniţa


1

II

III

IV

V

VI

VII

VIII

IX

X

XI

XII

Media

0,8

0,4

5,1

11,6

17,3

21,3

23,2

22,6

17,7

11,5

4,7

0,1

11,3

Sursa: Date de la staţia meteorologica Olteniţa, 2004
b)Temperaturi medii anotimpuale
Temperaturile medii anotimpuale cele mai mici sunt inregistrate iarna şi primăvara, cu valori de 7,5° si 15,2° C. Cele mai ridicate valori sunt vara de 30°C (Tabelul nr. 2 ) Sus
Tabelul nr. 2 Temperaturi medii anotimpuale ale aerului (°C)


Anotimpul

Primăvara

Vara

Toamna

larna

15,2

30

19

7,5

Sursa; Date de la staţia meteorologica Olteniţa, 2004.
Regimul umiditatii
           Umiditatea este data deevaporarea apei baltilor, râurilor şi pârâurilor. Caracterizarea umidităţii aerului este datǎ de valorile umezelii relative şi absolute.
Umiditatea relativǎ care aratǎ gradul de saturaţie al atmosferei, se exprima prin raportul între cantitatea de   vapori existenta   în aer şi cantitatea maxima corespunzǎtoare temperaturii aerului. Regiunea studiata are umiditatea relativa cu peste 30% mai mare iarna decât vara (Tabelul nr 6). Sus
Tabelul nr. 3 Umezeala relativa medie lunarǎ multianualǎ (%)


I

II

II

IV

V

VI

VII

VIII

IX

X

XI

XII

Media

91,7

91,2

85,5

80,0

77,6

80,3

78,5

79,1

81,2

85,6

92,3

93,6

84,72

Sursa: Date de la Staţia Meteorologicâ Olteniţa - 2004
Valoarea maxima a umidităţii relative se inregistrează in luna decembrie (93,6%) si valoarea cea mai scăzuta in luna mai (77,6%).
Regimul nebulozitatii
Nebulozitatea joaca un rol important în determinarea climatului unei regiuni.
Datele inregistrate la staţia Olteniţa în intervalul 1984-2004 arata o scădere a numărului de zile cu cer acoperit din martie pânǎ în august când se inregistreazâ minim 2,1 zile si o creştere până in decembrie la valori maxime 13,9 zile.
Valoarea maxima lunara a nebulozitatii se inregistrează in februarie 7,4 iar minima 2,2 in septembrie. Nebulozitatea variază de la o luna la alta, remarcându-se un maxim pnncipal iama si un minim principal vata.
Nebulozitatea medie anuala este sub 5 zecimi. Zilele cu cer acoperit sunt in număr de 85-105 zile, iar al celor cu cer senin este de peste 80. Durata de strălucire a soarelui in perioada rece a anului (octombrie-martie) este de 610-645 ore, iar in intervalul cald (aprilie -septembrie) de 1600-1650 ore. Sus
Tabelul nr. 4 Nebulozitatea medie lunara si anuala (zecimi)


I

II

II

IV

V

VI

VII

VIII

IX

X

XI

XII

Media anuala

6,2

7,4

4,8

3,5

3,3

2,8

2,5

2,0

2,2

2,9

4,8

6,1

4,3

Sursa: Date de la Staţia Meteorologică Olteniţa - 2004

Friday the 22nd. 2013 - expert-net.ro.